Ierusalim, orasul pacii

Nu as putea sa ratez descrierea, pe scurt, a celui mai impresionant oras pe care l-am vizitat: Ierusalim. Este un oras fabulos, in mod special daca iei in considerare trecutul,prezentul si viitorul lui la un loc. Incepand cu etimologia numelui, care este derivat din Shalom , ce inseamna pace (paradoxal sa vezi Ierusalimul ca un oras al pacii) pana la arhitectura incarcata de istorie si semnificatii, totul este impresionant. In originalul ebraic, nu se spune "ma duc la Ierusalim" ci "ma urc la Ierusalim", pe de o parte deoarece orasul este situat pe un loc mai inalt, dar si pentru a arata inaltimea spirituala a acestui loc, unde toate religiile pamantului cauta adapost.

In ebraica veche, exista un numar gramatical care nu exista in romana. In romana avem singular sau plural, in alte limbi exista numarul dual, care se refera la exact doua entitati. Sunt relativ putine cuvinte care sunt la modul dual. Cuvantul Ierusalim, in ebraica veche, este la numarul dual deoarece in Biblie se vorbeste despre doua orase Ierusalim, Ierusalimul pamantesc si Ierusalimul ceresc. De asemenea, cuvantul viata este la numarul dual pentru ca ni se vorbeste de viata pamanteasca si viata de dupa moarte.

Prima impresie asupra Ierusalimului este cea de impartire si diviziune. Ierusalimul (orasul vechi) este impartit in patru cartiere. Multe religii sunt reprezentate in Ierusalim, de asemenea sunt biserici din diverse confesiuni crestine. Domnul Stancii, moscheea musulmana, se afla zidita pe locul vechiului templu evreiesc. In lipsa templului, evreii se aduna la zidul plangerii, ultima relicva, se pare, a primului templu. Fiecare cartier are identitatea lui, musulmanii au comert peste tot, evreii scot la iveala vechile vestigii, crestinii au zidit biserici, armenii au construit diverse cladiri de cult si cultura.

Arhitectura orasului vechi este superba, folosind asa numita piatra de Ierusalim. Dar, nu mi-ar ajunge spatiul (si timpul), daca as incepe sa povestesc de Via Dolorosa, Gradina Mormantului, Muntele Maslinilor, Biserica Invierii si alte atatea vestigii prezente acolo. Cu siguranta, Ierusalimul este un oras care merita vizitat, macar o data in viata. Este un loc inegalabil ca istorie, arhitectura si semnificatii. Folosind o urare evereiasca, sa ne vedem toti in Ierusalim!

Ce se intampla cu lumea in care traim?

La momentul scrierii acestui eseu lumea se afla intr-o mare tulburare. Viitorul Greciei si al Uniunii Europene este incert, se vorbeste de 10-15 ani de recesiune pentru Grecia (in conditia in care accepta pachetul de ajutor). Alte cateva state nu o duc prea bine nici ele, existand ingrijorarea ca intreaga Uniune Europeana sa se destrame. Statele Unite abia au scapat si ele de o criza politica, in schimb datoria publica creste pe zi ce trece. Lumea araba a trecut printr-o mare tulburare si reasezare, totusi noile guverne nu par sa aiba o vedere pro occidentala. Romania este macinata de scandaluri, coruptia pare a fi cuvantul de ordine. De la judecatorii Curtii Constitutionale, la politicieni si conducatori sportivi, exista nenumarate suspiciuni de incorectitudine si mita.

Pentru un observator atent, nu poti sa nu te intrebi, ce se intampla cu lumea in care traim? De ce atata rautate, unde au disparut banii de au intrat toate tarile in criza si care este viitorul care ne asteapta? Dincolo de explicatiile economice, sociale sau politice care pot fi aduse, Biblia consemneaza de mult ceea ce ne aduce viitorul. Istoria se indreapta spre cea mai mare tulburare si criza care a existat vreodata. Aceasta perioada finala se intituleaza necazul cel mare.

Perioada sfarsitului este caracterizata de o sumedenie de crize. Exista o criza a conflictelor, razboaielor de orice fel. Apoi exista o criza a calamitatilor naturale fara precedent. Mai exista si o criza alimentara si a foametei. Si nu in ultimul rand exista o criza morala, oamenii se inraiesc pana la un nivel demonic.Oare nu aceasta este imaginea lumii actuale?

Lumea in care traim se pregateste de finalul care a fost prevestit de Dumnezeu. Este vremea aceasta tulburarea finala sau doar inceputul crizei? Greu de spus. Insa vedem cum istoria se indreapta cu pasi repezi spre deznodamant.

Lectii din Tara Sfanta

M-am gandit sa scriu cateva cuvinte despre calatoria in Israel pe care am facut-o. Pentru varianta foarte scurta(in cuvinte), va puteti uita la poze: https://picasaweb.google.com/lvostinar/Israel2011. Acuma urmeaza varianta scurta.

E greu de definit o calatorie in Tara Sfanta. M-am gandit sa amintesc cateva lectii pe care le-am invatat. Detalii ar fi multe, dar fara a merge acolo oricum nu se poate intelege. Prima lectie este ca Israelul actual este o imagine a luptei spirituale, a bataliei dintre bine si rau. In Israel nu poti uita ca esti intr-o zona de conflict. Soldatii (cu arme impresionante la vedere) sunt peste tot, mereu pregatiti de o interventie. In orice loc public mai aglomerat, trebuie sa treci de filtre pentru a putea intra. Starea conflictuala de acolo m-a dus cu gandul la lupta continua dintre bine si rau, o realitate pe care de multe ori noi o ignoram.

A doua lectie este privitoare la alegerea suverana a lui Dumnezeu. De ce Dumnezeu, alege ca unii sa fie saraci, iar altii bogati? De ce unii mor repede (chiar de copii), si altii mor la adanci batraneti? De ce unii se nasc cu handicap si sufera toata viata, iar altii sunt sanatosi? Sunt multe intrebari fara raspuns. Dumnezeu, in mandatul Sau de Creator si Sustinator a tuturor lucrurilor isi rezerva dreptul de a lua anumite decizii fara a ne intreba. Dilema care m-a urmarit a fost: de ce a ales Dumnezeu Israelul si nu o alta tara? Nu am putut gasi un raspuns la aceasta intrebare, altul decat alegerea suverana a lui Dumnezeu. Si cine ar putea contesta aceasta alegere?

Ultima lectie pe care am invatat-o este dependenta de Dumnezeu. In fiecare clipa se vede lupta pentru supravietuire in aceasta tara. Intr-un loc semiarid, singura sursa majora de apa este Marea Galileii. Totusi, au sisteme performante de irigatii si o agricultura foarte dezvoltata. Sunt inconjurati de dusmani, fiind depasiti numeric in proportie covarsitoare. Relieful nu le este prielnic, se lupta pentru a inverzi locurile desertice. In toate aceste conditii neprielnice, care ar fi sansele lor de supravietuire ? Dar Dumnezeu i-a ajutat si ii va mai ajuta.

Sunt multe lectii ale vietii disponibile pentru cei care sunt dispusi sa asculte. Israelul, cu bogatia sa inestimabila, este o sursa inepuizabila de invatatura.

Momentul care te chinuie

Privind viata in toata complexitatea ei, este inevitabil sa nu ajungi la concluzia ca exista multe suisuri si coborasuri. Fiecare viata are realizarile si esecurile ei, momentele de glorie si momentele de rusine, clipele placute si cele dificile. Sigur, fiecare dintre noi si-ar dori cat mai multe momente placute, cat mai multe realizari si cat mai putine clipe chinuite si incarcate de probleme. Dar oare cum putem realiza lucrul acesta?

Una din limitarile vietii umane este timpul. Noi traim in curgerea timpului, moment cu moment, picatura cu picatura. Totusi, Dumnezeu se afla in afara timpului. Pentru El nu exista trecut,prezent si viitor ci doar o contopire a celor trei. De multe ori, oamenii sunt robi ai momentului care ii chinuie. Momentul nefericit este vazut ca o tragedie cosmica, pe cand lucrurile nu trebuie sa fie asa. Daca am invata sa privim la viata noastra asa cum priveste Dumnezeu, ca o contopire a trecutului, prezentului si viitorului am avea cu totul alta perspectiva.

In afara depasirii momentului chinuit, perspectiva atemporala are o si o alta insemnatate. Perspectiva atemporala este o perspectiva eterna. Ea iti pune in vedere faptul ca unele lucruri considerate importante apartin doar momentului. De exemplu, bogatia este considerata o mare realizare a momentului. Totusi, daca privesti din perspectiva eterna cat de importanta este bogatia sau saracia? La fel, putem sa ne gandim la alte realizari ale momentului: frumusetea fizica, faima, influenta, cariera... Sunt ele cu adevarat importante raportate la vesnicie?

Pe de alta parte, putem sa folosim chiar si vremelnicia in favoarea noastra. Daca prezentul este nefericit, uita-te la trecut sau viitor. Daca trecutul te macina, bucura-te de prezent. Daca viitorul este incert, priveste la biruintele trecutului. Nu momentul in sine este important, ceea ce conteaza este privirea de ansamblu.

Huidu si ironia sortii

Una din stirile de prim plan in ultimul timp a fost teribilul accident al lui Huidu in care trei persoane si-au pierdut viata. La cateva zile dupa accident a aparut prima declaratie publica a lui Huidu pe blog, din care o fraza mi-a atras in mod deosebit atentia. "Nu am sustinut niciodata ca sunt fara pata, dar reactia unor colegi de presa m-a lasat fara grai" (sursa: http://www.evz.ro/detalii/stiri/prima-declaratie-publica-a-lui-serban-huidu-dupa-accident-nu-voi-mai-aparea-in-prim-plan-951.html) Intr-adevar este greu sa fii de cealalta parte a baricadei.

Serban Huidu a creat de la zero o emisiune care a devenit fenomen national. Mai mult, emisiunea este o reprezentare a societatii romanesti, a imaginii mereu cartitoare si carcotase a romanului. Dupa ani buni in care si-a batut joc de oricine, a facut misto si s-a legat de toate greselile celorlalti a venit randul lui sa fie rastignit de proprii lui colegi pentru un strop de audienta.Un verset din Biblie spune ca ceea ce seamana omul, aceea va si secera. Unii ar numi asta ironia sortii, dar eu nu cred in soarta, soarta este doar pentru fatalisti.

Asadar cate victime a facut Serban Huidu? Pe langa cele trei persoane care au decedat, cu siguranta sunt multi altii care au fost ucisi cu vorbe. Acestia nu fost ucisi fizic ci la nivelul spiritului. In predica de pe munte, Isus spune: " Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii.” Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: „Prostule!” va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule!” va cădea sub pedeapsa focului gheenei".

Ce bine ar fi daca acest moment ar fi un moment al trezirii, atat pentru el cat si pentru multi altii care traiesc din batjocorirea celorlalti.Oricare din acestia poate sa treaca cu usurinta de cealalta parte a baricadei.

Primul post

Asadar, hai sa pornim la drum. Putin obosit, cam neincrezator si fara inspiratie am intitulat acest palid inceput Primul post. Inceputul unui lucru este cel mai greu. Si este posibil ca unii cititori sa se fi plictisit deja de mine dupa trei propozitii.

Deci, ca sa nu mai pierd vremea, ce este acest blog? In primul rand este o provocare. Ultimele mele incercari mai serioase de a scrie ceva dateaza de pe vremea liceului (totusi nu foarte demult). De atunci, am trecut printr-un proces asiduu de formare inginereasca. Exprimare scurta, concisa, fara prea multe decoratiuni artistice. Problema trebuie definita si rezolvata, nu descrisa cat mai pompos. Ce mai, problemele de exprimare ale inginerilor sunt antologice. Totusi, din cufarul prafuit voi incerca sa scot la iveala mestesugul cuvintelor scrise. Deci, cu speranta ca nu voi deschide cutia Pandorei sa mergem mai departe.

Acest blog este o creatie. Citind tot felul de stiri, bloguri si alte cele, un intens sentiment de "deja vu" ma cuprinde. Aceleasi exprimari insipide, forma comerciala pana in panzele albe, previzibilitate din toate punctele de vedere. Mai mult, politicienii se tot rotesc, sportul romanesc merge prost, asa ca tot invartim pe subiecte si inventam scandalari. In plus, deontologia este un cuvant tot mai necunoscut in media si societatea actuala.

Solutia  mea? Un pic de sare pentru o viata mai buna. Sarea reprezinta subiectele cu adevarat importante in viata, fara dulcegarii, reclame si dorinta de a impresiona. Prea mult se vorbeste despre lucruri si personaje fara importanta. Suntem pacaliti si manipulati pentru a manca in fiecare zi aceasi mancare insipida. Polemizam pe subiecte fara importanta, pe cand adevaratele teme ale vietii sunt neglijate. Pana cand vom tot accepta acest "junk food"? Haideti sa incercam sa punem putina sare...