duminică, 30 octombrie 2011

Momentul care te chinuie

Privind viata in toata complexitatea ei, este inevitabil sa nu ajungi la concluzia ca exista multe suisuri si coborasuri. Fiecare viata are realizarile si esecurile ei, momentele de glorie si momentele de rusine, clipele placute si cele dificile. Sigur, fiecare dintre noi si-ar dori cat mai multe momente placute, cat mai multe realizari si cat mai putine clipe chinuite si incarcate de probleme. Dar oare cum putem realiza lucrul acesta?

Una din limitarile vietii umane este timpul. Noi traim in curgerea timpului, moment cu moment, picatura cu picatura. Totusi, Dumnezeu se afla in afara timpului. Pentru El nu exista trecut,prezent si viitor ci doar o contopire a celor trei. De multe ori, oamenii sunt robi ai momentului care ii chinuie. Momentul nefericit este vazut ca o tragedie cosmica, pe cand lucrurile nu trebuie sa fie asa. Daca am invata sa privim la viata noastra asa cum priveste Dumnezeu, ca o contopire a trecutului, prezentului si viitorului am avea cu totul alta perspectiva.

In afara depasirii momentului chinuit, perspectiva atemporala are o si o alta insemnatate. Perspectiva atemporala este o perspectiva eterna. Ea iti pune in vedere faptul ca unele lucruri considerate importante apartin doar momentului. De exemplu, bogatia este considerata o mare realizare a momentului. Totusi, daca privesti din perspectiva eterna cat de importanta este bogatia sau saracia? La fel, putem sa ne gandim la alte realizari ale momentului: frumusetea fizica, faima, influenta, cariera... Sunt ele cu adevarat importante raportate la vesnicie?

Pe de alta parte, putem sa folosim chiar si vremelnicia in favoarea noastra. Daca prezentul este nefericit, uita-te la trecut sau viitor. Daca trecutul te macina, bucura-te de prezent. Daca viitorul este incert, priveste la biruintele trecutului. Nu momentul in sine este important, ceea ce conteaza este privirea de ansamblu.

vineri, 28 octombrie 2011

Huidu si ironia sortii

Una din stirile de prim plan in ultimul timp a fost teribilul accident al lui Huidu in care trei persoane si-au pierdut viata. La cateva zile dupa accident a aparut prima declaratie publica a lui Huidu pe blog, din care o fraza mi-a atras in mod deosebit atentia. "Nu am sustinut niciodata ca sunt fara pata, dar reactia unor colegi de presa m-a lasat fara grai" (sursa: http://www.evz.ro/detalii/stiri/prima-declaratie-publica-a-lui-serban-huidu-dupa-accident-nu-voi-mai-aparea-in-prim-plan-951.html) Intr-adevar este greu sa fii de cealalta parte a baricadei.

Serban Huidu a creat de la zero o emisiune care a devenit fenomen national. Mai mult, emisiunea este o reprezentare a societatii romanesti, a imaginii mereu cartitoare si carcotase a romanului. Dupa ani buni in care si-a batut joc de oricine, a facut misto si s-a legat de toate greselile celorlalti a venit randul lui sa fie rastignit de proprii lui colegi pentru un strop de audienta.Un verset din Biblie spune ca ceea ce seamana omul, aceea va si secera. Unii ar numi asta ironia sortii, dar eu nu cred in soarta, soarta este doar pentru fatalisti.

Asadar cate victime a facut Serban Huidu? Pe langa cele trei persoane care au decedat, cu siguranta sunt multi altii care au fost ucisi cu vorbe. Acestia nu fost ucisi fizic ci la nivelul spiritului. In predica de pe munte, Isus spune: " Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii.” Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: „Prostule!” va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule!” va cădea sub pedeapsa focului gheenei".

Ce bine ar fi daca acest moment ar fi un moment al trezirii, atat pentru el cat si pentru multi altii care traiesc din batjocorirea celorlalti.Oricare din acestia poate sa treaca cu usurinta de cealalta parte a baricadei.

joi, 27 octombrie 2011

Primul post

Asadar, hai sa pornim la drum. Putin obosit, cam neincrezator si fara inspiratie am intitulat acest palid inceput Primul post. Inceputul unui lucru este cel mai greu. Si este posibil ca unii cititori sa se fi plictisit deja de mine dupa trei propozitii.

Deci, ca sa nu mai pierd vremea, ce este acest blog? In primul rand este o provocare. Ultimele mele incercari mai serioase de a scrie ceva dateaza de pe vremea liceului (totusi nu foarte demult). De atunci, am trecut printr-un proces asiduu de formare inginereasca. Exprimare scurta, concisa, fara prea multe decoratiuni artistice. Problema trebuie definita si rezolvata, nu descrisa cat mai pompos. Ce mai, problemele de exprimare ale inginerilor sunt antologice. Totusi, din cufarul prafuit voi incerca sa scot la iveala mestesugul cuvintelor scrise. Deci, cu speranta ca nu voi deschide cutia Pandorei sa mergem mai departe.

Acest blog este o creatie. Citind tot felul de stiri, bloguri si alte cele, un intens sentiment de "deja vu" ma cuprinde. Aceleasi exprimari insipide, forma comerciala pana in panzele albe, previzibilitate din toate punctele de vedere. Mai mult, politicienii se tot rotesc, sportul romanesc merge prost, asa ca tot invartim pe subiecte si inventam scandalari. In plus, deontologia este un cuvant tot mai necunoscut in media si societatea actuala.

Solutia  mea? Un pic de sare pentru o viata mai buna. Sarea reprezinta subiectele cu adevarat importante in viata, fara dulcegarii, reclame si dorinta de a impresiona. Prea mult se vorbeste despre lucruri si personaje fara importanta. Suntem pacaliti si manipulati pentru a manca in fiecare zi aceasi mancare insipida. Polemizam pe subiecte fara importanta, pe cand adevaratele teme ale vietii sunt neglijate. Pana cand vom tot accepta acest "junk food"? Haideti sa incercam sa punem putina sare...