Fara indoiala, traim intr-o societate avida dupa senzational. Fiecare publicatie de presa incearca sa aduca elemente cat mai socante cititorilor. Senzationalul se vinde bine. Filmele contin tot mai multe elemente socante si de fantezie. Dintotdeauna, oamenii au cautat supranaturalul. Totusi, de cele mai multe ori ni se ofera un senzational ieftin si artificial. Stirile senzationale sunt in majoritatea lor o facatura vicleana.
In mijlocul acestui senzational artificial, de multe ori uitam de adevaratele miracole care ne inconjoara. Frumusetea inegalabila a naturii, perfectiunea fenomenelor naturale si arta maiastra care se regaseste in fiinta umana sunt doar cateva miracole pe care le vedem zilnic. Ce arhitect poate crea ceva mai frumos ca natura care ne inconjoara? Ce om de stiinta poate imbunatati functionarea universului? Ce medic poate explica procesele complexe care se intampla in corpul uman?
In calitate de proaspat tatic, am putut observa probabil cel mai mare miracol: venirea unei noi fiinte pe lumea noastra. Cum e posibila dezvoltarea unei noi fiinte de la embrion la un bebelus de 3.3 kg? Cum se face adaptarea de la mediul acvatic unde traieste intrauterin la mediul natural? Cine poate intelege toate procesele de dezvoltare care au loc in primele noua luni ale bebelusului? Cine poate spune ca acest proces este o intamplare, fara interventia unei Fiinte Creatoare?
Unul din modelele mele de viata, Richard Wurmbrand, a fost o data intrebat daca in tot timpul petrecut in inchisoare a vazut vreo minune. Raspunsul sau a fost halucinant: "Viata mea este o minune".
Înţeleptul Solomon scria, în cartea sa Eclesiastul, la cpitolul 11: „Cum nu ştii care este calea vântului, nici cum se fac oasele în pântecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.”
RăspundețiȘtergereSunt de acord cu tine că se cuvine să recunoaştem miracolul în lucrarea Creatorului. Viaţa în sine e un miracol. O vezi în natură, renăscând în fiecare primăvară. O simţi pulsând în sufletul tău chiar şi atunci când treci prin mari necazuri. Dar când ţi în braţe un copilaş, şi mai ales copilaşul tău, eşti copleşit. Te simţi aşa de binecuvântat, aşa de responsabil şi simţi nevoia să te închini în faţa dătătorului vieţii.
Estela